A trecut primul an …
In primul rand as vrea sa va multumesc voua, parintii mei, care ati fost alaturi de mine si care mi-ati acordat toata atentia si neatentia voastra (daca mai tii minte tati, atunci cand am cazut si m-am lovit – cand incercai tu sa ma inveti sa merg), care ma iubiti si ma alintati cum nu cred ca exista pe lumea asta …
As vrea sa va multumesc voua, bunicii mei, in prezenta carora am petrecut clipe interesante, pe care abia astept sa mi le povestiti intr-o zi cand voi fi mare, cand voi incerca sa gasesc un refugiu din cotidian, o vorba buna, un banut de buzunar …
As vrea sa va multumesc voua, Vladut si Andrei, care m-ati ajutat sa inteleg cum este sa fii mai mare cu 8 luni si mai mic cu 7 …
As vrea sa va multumesc voua, Nana si Nanu, care m-ati tinut pe brate la 3 luni, atunci cand m-am crestinat …
As vrea sa va multumesc voua, unchi si matusi, care m-ati alintat si care v-ati maimutarit la mine – poate-poate schitez vreun zambet (Mirela sa stii ca nu iti port pica pentru toate injectiile pe care mi le-ai facut. Parintii mei te-au chemat – stiu ca tu nu ai vrut sa vii) …
As vrea sa va multumesc voua, prieteni, vecini, cu care m-am jucat si m-am intalnit in diferite locuri si cu diferite ocazii …
As vrea sa va multumesc voua, Irina si Cip, care m-ati suportat pe mine si pe parintii mei atunci cand ati venit la mine sau am venit la voi (sper sa ma fi iertat Cipi pentru ca am spart globul cu apa, dar promit altul – ala era oricum urat) …
As vrea sa va multumesc voua, 4500 si ceva de vizitatori de pe blogul meu, care m-ati urmarit cu interes (sper eu) …
Voua, tuturor va promit ca in continuare voi ramane acelasi FILIP, FILIPESCU, FILIPACHE, FILIPILA, FILIPIEL, PILIF, FITZA …
